Acasă >> Ceea ce sunt eu înseamnă ceva

Ceea ce sunt eu înseamnă ceva

Marţi, 8 Noiembrie, 2016 - 16:06

Tema Activităţii

Comunicare
Prietenie
Identitate personală

Domeniul de învăţare

Angajabilitate
Cetățenie activă
Dezvoltarea Caracterului

Metoda educaţională

Poveste

Descriere

Materiale necesare: nu este cazul

Durata: între 15–30 minute

Scopul activității. Aceasta povestire prezintă importanța aprecierii celorlalți în dezvoltarea stimei de sine.

Pregătire și facilitare. Citiți cu voce tare povestirea. După ce ați terminat, încheiați cu o discuție de procesare/debriefing, folosind întrebările sugerate.

O profesoară din New York se hotărî să le ofere un semn de preţuire elevilor din ultimul an spunând fiecăruia în parte cât de importanţi sunt. Folosind o metodă dezvoltată de Helice Bridges, i-a chemat pe toţi în faţa clasei unul câte unul; i-a spus mai întâi fiecăruia ce înseamnă pentru clasă şi pentru ea, apoi le-a dăruit câte o panglică pe care scria „CEEA CE SUNT EU ÎNSEAMNĂ CEVA”. După aceea, profesoara a hotărat să facă un studiu de clasă pentru a vedea ce fel de impact are aprecierea asupra unei comunităţi. I-a dat fiecărui student alte 3 panglici şi apoi i-a instruit să meargă şi să facă şi ei aceeaşi ceremonie de recunoaştere. Trebuia să urmărească rezultatele, să vadă cine pe cine respecta, şi să le prezinte după o săptămana. Unul dintre baieţii din clasă s-a dus la tânărul vicepreşedinte al unei companii din apropiere şi i-a dăruit una din panglici pentru că îl ajutase în planificarea carierei sale şi i-a prins funda de cămaşă. Apoi i-a dat şi celelalte 2 panglici şi i-a spus: “Facem un studiu la şcoală despre apeciere şi am dori ca dumneavoastră să găsiţi pe cineva pe care să-l apreciaţi şi să-i daţi panglica albastră, apoi să i-o daţi şi pe cea care a mai rămas, pentru că el, la rândul lui, să poată onora pe altcineva“. Vă rog să îmi povestiţi apoi ce s-a întâmplat. Mai târziu, vicepreşedintele intră în biroul şefului său, care era cunoscut ca un tip ursuz. L-a rugat să ia loc şi i-a spus ce mult îl admiră pentru că este un adevărat geniu. Şeful rămase pur şi simplu uimit. Atunci vicepreşedintele îl intrebă dacă nu ar vrea să accepte panglica în semn de preţuire şi să şi-o prindă de haină. Şeful cel uimit spuse: “Sigur că da!”. Vicepreşedintele luă panglica albastră şi o prinse pe haina şefului său chiar în dreptul inimii. Dându-i şi cealaltă panglică, îi spuse: “Nu aţi vrea să imi faceţi o favoare? Vă deranjează dacă luaţi şi cealaltă panglică pentru a o dărui cuiva pe care îl preţuiţi? Tânărul care mi-a dat aceste panglici face un studiu la şcoală şi ar vrea ca noi să facem această ceremonie de recunoaştere, să observăm cum îi influenţează pe oameni“. În aceea noapte, şeful merse acasă la fiul lui de 14 ani şi se aşeză langă el. Spuse: “Astăzi mi s-a întamplat un lucru extraordinar. Mă aflam in biroul meu şi unul dintre angajaţii mei a venit şi mi-a spus că mă admiră; apoi mi-a dat o fundă albastră pentru faptul că sunt un geniu creator. Închipuie-ţi: crede că sunt un geniu creator! Apoi mi-a prins în piept această fundă albastră pe care scrie “CEEA CE SUNT EU INSEAMNĂ CEVA” şi mi-a mai dat încă o panglică pentru a o dărui unei persoane pe care o apreciez. În timp ce veneam cu maşina spre casă mă tot întrebam cui să îi ofer acest semn de recunoaştere şi m-am gândit la tine. Vreau să accepţi semnul meu de preţuire. Zilele mele sunt atât de zbuciumate încât atunci când ajung acasă nu prea îţi acord atenţie prea mare. Câteodată ţip la tine pentru că nu iei note prea mari la şcoală şi pentru că dormitorul tău arată ca un câmp de bătălie, dar nu ştiu cum, în seara asta, mi-am dorit să stau lângă tine aici şi să îţi spun ce mult te iubesc şi ce mult însemni tu pentru mine. În afară de mama ta, tu eşti cea mai importantă fiinţă pentru mine, eşti viaţa mea. Eşti un copil minunat şi te iubesc! Puştiul uimit începu să plângă în hohote şi nu se mai putea opri. Tremura din toate încheieturile. Se uită în sus la tatăl său şi îi spuse printre lacrimi: “mă pregăteam să plec de acasă mâine, tată, pentru că eu credeam că nu mă iubeşti. Acum nu mai e nevoie să fac asta.”

Întrebări de procesare/debriefing:

  • Ce s-a întâmplat în povestire?
  • Care sunt reacţiile şi sentimentele voastre în legătură cu cele auzite?
  • Ce puteţi să învăţaţi din această situaţie?
  • Ce s-a întâmplat de fapt?
  • Ați avut vreodată experienţe similare?
  • Ce concluzie putem să tragem?
  • Ce aţi învăţat fiecare despre voi înşivă din această poveste?
  • Ce veți pune în practică şi cum veți pune în practică cele învăţate?

Obiective de învăţare

Valori, abilități, cunoștinte (V.A.C).  În urma activității participanții vor putea:

  • C – Să descrie importanța aprecierii celorlalți în construcția stimei de sine
  • A – Să-și exprime aprecierea pentru ceilalți: familie, colegi, prieteni
  • V – Să valorizeze relațiile strânse cu alte persoane

Competenţe IMPACT

Management personal şi de grup

Competenţe Cheie Europene

Civice şi sociale

Valori

Iubire
Bunătate
Recunoștință

Resurse necesare

Fără resurse

Număr de participanţi

mai puţini de 12
12 - 20
mai mulţi de 20

Vârsta participanţilor

între 10 - 13 ani
între 14 - 19 ani
peste 20 ani

Durata activităţii

15 - 30 minute

Sursa

  • Tiberiu Culidiuc (coord), IMPACT – jocuri și povestiri, Manual de educație nonformală, ediția a II-a, 2015, Fundația Noi Orizonturi

Adaugă un comentariu

Image CAPTCHA
Introduceţi caracterele din imaginea de mai sus.